Interviu intre Evenimentul Zilei si Tran Anh Hung- Haruki Murakami v-a pus doar două condiţii pentru a-i ecraniza cartea: să vadă scenariul şi să vadă bugetul. Atunci de ce a trebuit să corespondaţi patru ani pentru a cădea de acord?
Tran Anh Hung: " Nu aşa s-a întâmplat. Mi-a luat mult timp să scriu scenariul, aproape un an. Producătorul a putut face bugetul abia după ce a citit scenariul. Apoi a durat până a verificat cu partenerii lui dacă poate face rost de respectiva sumă de bani. După aceea i-am dat scenariul lui Murakami, l-a citit foarte repede şi mi-a trimis multe, multe note pe marginea lui. Venise rândul meu să răspund cu note pe marginea notelor lui. Apoi ne-a dat undă verde. Termenul de patru ani vine de la producători, ei au declarat asta, dar nu respectă realitatea întru totul."
- Există critici care au văzut similitudini între filmul dv. şi cele de Wong Kar Wai, cel puţin din punctul de vedere al imaginii. Ce părere aveţi?
Trans Anh Hung:"Nu văd nicio similitudine. Dar e dreptul dv., al criticilor, să aveţi propria părere despre asta..."
- Murakami a fost implicat şi în alegerea actorilor?
Trans Anh Hung:"Nu, deloc. El este o persoană foarte retrasă, foarte misterioasă. N-a apărut niciodată la filmări. Nu s-a manifestat în nicio etapă a realizării lungmetrajului. Castingul a fost exclusiv treaba mea. Sigur că am fost deschis la sugestii, dar, până la urmă, eu decid.
"
- Lui Murakami i-a plăcut filmul. A spus exact ce anume a apreciat la "Pădurea norvegiană", mai ales că a durat atât timp până să consimtă la o ecranizare?
Trans Anh Hung:"Haruki Murakami nu vorbeşte prea mult. A spus că i-a plăcut filmul, că i-au plăcut interpretările, mai ales acelea ale lui Rinko Kikuchi şi Kenichi Matsuyama şi că i-a plăcut muzica. Dar e o persoană foarte… secretă. Nu e omul care să vorbească 10 minute despre ce i-a plăcut la această ecranizare.
"
- De ce aţi optat pentru Jonny Greenwood (Radiohead) în ceea ce priveşte muzica filmului?
Trans Anh Hung:"Pentru că îmi plăcuse foarte mult muzica din "Va curge sânge". Nu am apreciat doar frumuseţea ei, ci şi faptul că sonoritatea era foarte diferită de ce auzi în alte filme. Este un muzician foarte sensibil, care dă profunzime unei coloane sonore. Era perfect pentru un film care e totodată romantic şi sumbru.
"
- Vi s-a reproşat că aţi exclus din ecranizarea dv. părţile umoristice şi observaţiile de ordin social din roman.
Trans Anh Hung:"Ce înţelegeţi prin observaţile de ordin social?
"
- Referirile la revoltele studenţilor, de pildă.
Trans Anh Hung:"Ce aţi aflat din carte despre revoltele studenţilor?
"
- Am citit cartea acum ani buni...
Trans Anh Hung:"Vă spun eu. Nu aţi aflat nimic. Din cauza faptului că revoltele studenţilor din Japonia sunt un subiect extrem de complex. Merită făcut un film numai şi numai despre ele pentru a face spectatorul să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat. "Pădurea norvegiană" nu este despre asta! Am păstrat manifestările studenţilor, dar într-o manieră cinematografică. Adică le folosesc ca un contrapunct sonor al secvenţelor tăcute. De exemplu, după ce Nao ko şi Watanabe se regăsesc, şi el îi spune "Pot să te sun sâmbăta viitoare?", trec la o secvenţă foarte zgomotoasă, cu manifestaţii, şi apoi zgomotul se întrerupe unde începe muzica. Următoarea secvenţă, tăcută, este cu Naoko şi Watanabe plimbându-se, şi din acest contrast, spectatorul înţelege că între cei doi există deja intimitate. Asta în loc să realizez trei scene cu Naoko şi Watanabe, care încep să se cunoască. Ar fi fost o manieră prea literală pentru gustul meu. De altfel, am tăiat multe bucăţi din carte pentru că nu erau necesare pentru poveste, pentru felul în care intenţionam s-o spun. "Pădurea norvegiană" are o distribuţie eclectică. Doi actori cu experienţă, dintre care unul, nu cel cu o nominalizare la Oscar - Kenichi Matsuyama - nici n-a trebuit să dea probe, şi un model la debut în lungmetraj... joacă în film pentru simplul motiv că le corespund personajelor.
"
- Rinko Kikuchi spunea că, în timpul filmărilor, aţi făcut-o să simtă pregnant izolarea şi solitudinea. Ce încercaţi să obţineţi de la ea?
Trans Anh Hung:"Nu ştiu exact, ţine de tehnica mea de a lucra cu actorii. Nu îmi place să mă apropii de ei, dimpotrivă, îmi place să mă distanţez de actori când lucrez cu ei, să le păstrez misterul, nu să îi frecventez în viaţa de zi cu zi şi să le cunosc ticurile şi defectele cotidiene. Nu ieşim împreună în oraş, ne vedem exclusiv la filmări. Atât. Desigur, am făcut repetiţii, dar ele fac parte din producţie. Repetăm, discutăm, dar în majoritatea timpului nu ne vedem. E mai bine aşa."
- Actriţa spunea şi că îi cereaţi un control foarte precis al muşchilor feţei...
Trans Anh Hung:"A, asta este interpretarea ei. Dar există lucruri pe care nu vreau să le văd, care nu îmi plac, aşa că le cer actorilor să nu le facă sau să aibă o mimică extrem de bine controlată. Eu le cer anumite lucruri, apoi ei văd dacă pot răspunde sau nu solicitării. Până acum nu am văzut frustrări la actorii cu care am lucrat. De obicei, îmi livrează interpretări mai bune decât îmi puteam eu imagina.
"
- Ce calităţi căutaţi la un actor?
Trans Anh Hung:"Supleţea. Capacitatea de a fi sensibil, de a nu încerca să obţină un rezultat recurgând la forţă. Nu îmi place să îi văd forţându- se. Şi actorii, şi actriţele trebuie să aibă o calitate foarte feminină. Să fie receptivi, să lase emoţiile să îi traverseze, aş zice.
"
- Credeţi în "method acting"?
Trans Anh Hung:"Desigur. Dacă aş lucra cu americani, aş lucra tot cu actori care, pentru mine, au această feminitate. De pildă, Josh Hartnett este un actor american cu care am lucrat şi a cărui supleţe o apreciez. Pentru mine nu există actori americani şi actori străini. De altfel, actorii americani sunt diferiţi între ei."
